Podu Dâmboviţei

Podu Dâmboviţei este ultima comună muntenească înaintea graniţei cu Ardealul. Poziţionat într-o "găleată", cu baza pe la 750 de metri altitudine şi împrejurimi imediate în jur de 1000, satul este împrăştiat pe versanţi. Localitate de oieri, este în multe similară celor de dincolo de munţi, la cote similare, precum Jina sau Poiana, din Mărginimea Sibiului, sau altele, din proximitatea montană, despre care vom face curând vorbire. Similară - adică temeinică, bogată, cu resurse atent gestionate, curată şi, desigur, fudulă ca orice fată frumoasă.

Cabana de la Peştera Dâmbovicioarei

 Nu am făcut multe fotografii, fiind la volan şi, deşi panoramele ameţitoare nu lipsesc, lipsesc parcările şi refugiile unde ai putea opri maşina (că în curbele acelea strânse ar fi sinucigaş). Am realizat câteva fotografii doar acolo unde ne propusesem o haltă, la Peştera Dâmbovicioara, iar din mers, prin parbriz, cu ochii mai mult la drumul îngust şi îmbârligat, am luat câteva imagini cu telefonul. Telefonul o fi el nou, cu rezoluţie de peste 1 BM, dar, din nefericire, nu este deloc la fel.

Cheile Dâmbovicioarei

De aici decurge şi o recomandare, să aveţi pe locul mortului un navigator cu responsabilităţi de documentare foto, inclusiv priceperea aferentă, şi, desigur, să nu moară.
Am reproduc însă şi câteva fotografii luate cu Samsung, pentru a ilustra locuri pe care, poate, le-aţi văzut doar la televizor, sau în filme cu 7 Cai de pe vremea Împuşcatului.
Sigur, zona este una turistică, iar pe net se găsesc numeroase surse de informare. În afară de Cheile şi Peştera Dâmbovicioarei, în zonă se află şi alte atracţii, precum Cheile Dâmboviţei şi Peştera Ursului. Eu însă am dorit să amintesc locurile pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii satului, care merită o vizită, inclusiv o înnoptare, fiindcă pensiuni - surprinzător de cochete - se află la tot pasul. Locul este suficient de apropiat de câteva obiective interesante dincolo de munţi, precum Râşnov, Bran, sau staţiunile din marginea Pietrei Craiului sau Bucegilor, pentru a face din Podu Dâmboviţei un loc plăcut de petrecere a unei seri, în aşteptarea plimbărilor de a doua zi.
Pare la capătul pământului - dar nu este. Sunt cam două ore şi jumătate de drum de la ieşirea din Bucureşti, pe oricare dintre variantele Târgovişte sau Piteşti.

Cheile Dâmbovicioarei, spre ieşirea în satul Dâmbovicioara, aparţinător de Podu Dâmboviţei. Imagine cu telefonul (prin parbriz).

Peisaj de la intrarea în satul Dâmbovicioara, dinspre munte. Imagine achiziţionată cu telefonul, prin parbriz

Una dintre pensiunile turistice din satul Dâmbovicioara. Imagine fotografică achiziţionată cu telefonul, prin parbrizul maşinii (scuză necesară pentru unele reflexii mai ciudate).