Ca să fie siguri că nu intră nimeni, gospodarii satului au pus în poartă un autobuz, probabil acum mulţi ani... Privim nedumeriţi în jur... În piaţeta triunghiulară - doar două fete care păzesc un magazin de tablă, privind la teleobiectivul meu ca la o puţulică de maimuţică pe planeta furnicilor, şi jurând că n-au văzut oameni ca bucureştenii: niciodată nu mănâncă chipsuri...
Turnul-clopotniţă, construit prin secolul XV, are arhitectura unui donjon, puternic fortificat, cu 5 etaje. Este singura construcţie de acest tip din Ţara Bârsei, dacă informaţiile mele sunt corecte. El a fost adăugat unei biserici mult mai vechi, romanice, începute pe la mijlocul veacului XIII. Locul a cunoscut mai multe dezastre, inclusiv datorate asediului (turci, tătari, maghiari...), aşa încât ce se vede este un produs de sinteză (romanico-gotico-baroc) de la mijlocul veacului XVIII.
Numele cetăţii, apoi a satului, însemnând "apa roşie", este legat tot de o tragedie, aceea a întemeietorilor, care au fost surprinşi de tătari şi măcelăriţi, apa alăturată devenind roşie.
Link-uri utile:
- Wikipedia;
- blogul lui Bogdan Balaban, de unde am aflat că problema cu accesul dificil la monument este una cronică; nici nu e de mirare: în Rotbav mai trăiesc vreo 20 de saşi bătrâni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu